Ciprianbatea's Blog

Mai 6, 2010

Reprezentanţi şi reprezentare

Filed under: Uncategorized — ciprianbatea @ 9:55 am

De mai bine de două decenii ne bucurăm de binefacerile democraţiei la un nivel cel puţin teoretic. Una dintre funcţiile democraţiei, ceea de reprezentare a intereselor demos-ului în diferite nivele ale aparatului de stat, este mai mult decât deficitară în anumite situaţii. Unul dintre cele mai bune exemple este reliefat de reprezentarea romilor în instituţiile publice. În numele unei aşa zise discriminări pozitive, ca şi o compensare a presupuselor discriminări la care a fost supusă comunitatea romă, aceştia se bucură de o reprezentare aproape din oficiu în instituţiile publice. Nu de alta, dar în majoritatea cazurilor s-au făcut concesii importante în ceea ce priveşte îndeplinirea unor condiţii pentru a ocupa funcţiile în cauză, de exemplu cele de studii. Zis şi făcut, mai toate instituţiile publice din judeţ au câte un om desemnat pentru a le apăra interesele romilor. Fie că vorbim aici de Instituţia Prefectului, Consiliul Judeţean sau diferite primării. Până aici toate bune şi frumoase. Dar când vine vorba de apărarea şi promovarea intereselor unei comunităţi care trăieşte cu mult sub pragul sărăciei, unii reprezentanţi ai romilor demonstrează că nu se ostenesc. Nu puţine sunt cazurile în care primează interesul personal. În tot acest timp, semenii lor se zbat în sărăcie, devenind clienţi fideli ai statutului de asistat social permanent. Practic, romii au ajuns să trăiască într-un univers cu totul paralel faţă de restul populaţiei. Peste tot în judeţ aceştia trăiesc în zone periferice, izolaţi sau autoizolaţi. Copiii nu frecventează şcoala dintr-un amalgam de motive mai mult sau mai puţin obiective, în timp ce adulţii pichetează zilnic instituţiile de protecţie socială.

Ca şi o consecinţă firească, plătitorul de impozite se întreabă cam cu ce se ocupă ocupanţii funcţiilor de „consilier pe probleme de romi”. Nu de alta, dar viaţa romilor nu a cunoscut nicio îmbunătăţire. Nu prea s-a iniţiat, şi cu atât mai puţin promovat, vreo campanie de integrarea socială sau anti-discriminatorie. Scuzele sunt aceleaşi zi de zi: lipsa banilor. Este o scuză greu de acceptat, în condiţiile în care statul român, dar şi Uniunea Europeană, acordă finanţare pentru susţinerea comunităţilor defavorizate prin diferite proiecte. Dar până acum, chiar cu riscul de a supăra pe cineva, romii au fost ajutaţi prin programe implementate de cu totul alte persoane decât cele plătite în acest sens. Aşadar, această funcţie de consiliere a factorilor de decizie în problemele romilor nu este decât o altă formă fără fond, praf în ochii Europei. Un copil diform născut în urma presiunii occidentale. Şi toate acestea în numele conceptului de „discriminare pozitivă”, o preluare prost înţeleasă a conceptului american „affirmative action”. Care nu este decât o preluare formală a egalităţii în drepturi între indivizi. În România, şi implicit în Satu Mare, acest concept a fost deformat. Practic, totul s-a transformat într-o cutumă, în urma căreia suntem cu toţi obligaţi moral să oferim diferite forme de compensare în urma unor presupuse discriminări. O dilemă care nu îşi va găsi prea curând un răspuns, mai ales din cauza presiunii sociale la care sunt supuşi factorii de decizie.

Aprilie 8, 2010

A înnebunit vulpea, bat-o vina!

Filed under: Uncategorized — ciprianbatea @ 10:23 am

Auzind, cel mai probabil, de faptul că prin Sătmar ar mai fi ceva locuri de muncă, o vulpe, cică turbată, a dat iama taman în buricul târgului. Comic sau nu, această păţanie, desprinsă parcă dintr-o fabulă, ridică multe şi mari semne de întrebare. Cum a ajuns ditamai vulpea turbată în plin centru fără ca cineva să se sesizeze? Probabil vom găsi şi un răspuns în următoarele zile. Dar până în acel moment am găsit alte inadvertenţe. Chemaţi, nevoie mare, să „imobilizeze” vulpea cu spumiţe pe la boticel, bravii jandarmi au fost luaţi prin învăluire şi „capsaţi”, pardon, muşcaţi, de dobitoacă. Nu mai puţin de patru flăcăi vânjoşi în uniformă au fost scoşi din luptă de o biată necuvântătoare. Ce şansă să avem noi în faţa unei vulpi dezlănţuite dacă cei plătiţi – consistent, aş spune eu – să ne protejeze, habar nu au că prin urbe umblă astfel de pericole, iar atunci când identifică, într-un final, „elementul perturbator” se fac de râs?

Aprilie 7, 2010

Drumurile noastre toate…

Filed under: Uncategorized — ciprianbatea @ 8:38 am

Colegii mei de la GNV au reliefat faptul că Drumul Naţional 19 se află pe primul loc într-un nefericit top al degradării infrastructurii rutiere. Dincolo de această realitate implacabilă, îmi vine sistematic şi ostentativ pe buze aceeaşi întrebare. De ce? Fiindcă în zonă economia mişcă, de bine de rău. Zona este tranzitată de mult prea multe TIR-uri. Din raţiune economică, drumul trebuia să se prezinte la nişte parametri decenţi, tocmai pentru a stimula schimburile comerciale. Din acelaşi considerent, statul ar trebui să încurajeze schimburile comerciale. Dar nu se întâmplă aşa. Investitorii îşi rup maşinile în gropi, la fel şi noi, cei care facem zilnic naveta. Dar, pe de altă parte, drumurile din Moldova, spre exemplu, sunt cât se poate de bune. De ce, dacă în zonă economia este sub cea din nord-vestul ţării. Răspunsul se găseşte din nou în mediul politic. „Ca să furi, trebuie să dai lucrări”, sună un stindard al şmecherilor cu gulere albe. În concluzie, este mult mai importantă bunăstarea politrucilor şi demagogilor de serviciu decât dezvoltarea economiei prin asigurarea unei infrastructuri rutiere decente. Astfel, zi de zi ne lovim de efectele îmbogăţirii rapide şi eficiente al celor care pozează în miniştri, secretari de stat sau deontologi de serviciu pe la posturile de televiziune. Dar cred că nu am spus nimic noi, nu-i aşa?!

Martie 11, 2010

Atitudine civică şi dominaţie politică

Filed under: Uncategorized — ciprianbatea @ 8:06 pm

„Prin societate civil

ă ne referim la acea arenă în care grupuri auto-organizate, mişcări şi indivizi relativ autonomi faţă de stat încercă să articuleze valori, să creeze asociaţii şi să-şi promoveze interesele.” (Linz, Stepan)

Societatea civilă, un termen atât de aproape de ceea ce înţeleg eu prin democraţie. Cel puţin una reală, funcţională. Problema vine: avem oare o societate civilă în adevăratul sens al cuvântului în Sătmar? Din păcate, trebuie să îmi exprim scepticismul. Nu, nu avem. Nu există cadrele necesare în care indivizii să se poată desprinde de sursele de existenţă financiară (locurile de muncă). Să ne imaginăm că un grup de indivizi, angajaţi fie la stat fie în privat, îşi vor constitui o asociaţie civică. La un moment dat, sătui probabil de activitatea autorităţilor, vor decide să facă o mişcare de stradă, fie ea pichetare sau miting. Patronii sau superiorii ierarhic ai liderilor asociaţiei civice vor fi contactaţi de către factorii de decizie politică sau administrativă. Benevol sau forţat, aceştia vor lua măsuri împotriva angajaţilor sau subordonaţilor, care, la rândul lor, vor fi nevoiţi să îşi regândească gradul de atitudine civică.

Aceasta este realitatea noastră de zi cu zi. Fie că ne place fie că nu. Liderii de sindicat, în marea lor majoritate, fac jocurile unor grupuri de interese, altele decât sindicaliştii. Sunt nişte lideri falşi, trompetişti, care întreprind nişte acţiuni pompieristice, cu tentă şantajistă, după care se dau la fund. Fraţilor, cu o mare dezamăgire în suflet, cunoscând realităţile sătmărene trebuie să vă spun că nu avem societate civilă. Încă nu am auzit să fim nişte „indivizi relativ autonomi” faţă de puterea de constrângere a altora. Pe cale de consecinţă, nu putem „articula valori”. În schimb, putem înfiinţa asociaţii. Dar acestea sunt „forme fără fond”, idei fără substanţă. Lipsa unui echilibru Putere-Societate Civilă a dat naştere unei realităţi cinice pe care mulţi dintre noi o aprobăm prin tăcerea noastră. După 20 de ani am ajuns să suferim din nou în tăcere! Tot pe la colţuri ne exprimăm supărările şi nemulţumirile! Dar de aceea eu am ales mass media…

Martie 9, 2010

Dilema unui cotidian post-decembrist

Filed under: Uncategorized — ciprianbatea @ 10:03 pm

Unde ne sunt securiştii? Răspuns: ne conduc!

Recunosc, sunt un mare pasionat al Revoluţiei române. Am petrecut sute de ore pentru a desluşi ceea ce însemna pentru mine un puzzle de nedesluşit: Revoluţia din 1989! Celebra sintagmă, mai degrabă, „timpul le rezolvă pe toate” pare că m-a ghidat de-a lungul timpului în exerciţiul meu analitic de a pune cap la cap frânturile episodice revoluţionare. Vectorul care a generat lumină în amalgamul de informaţii aşternute haotic în tiparul gândirii mele a venit dinspre Jurnalul Naţional, care a publicat la un moment dat o anchetă prin care se desluşea aparatul militar de stat care urmărea implementarea unei stări de tensiune, intoxicare şi teroare. Poate vă sună cunoscut celebrele zvonuri prin care se lansau scenarii de genul: „fântânile sunt otrăvite” ori „în localitatea x au aterizat z terorişti”. Îmi vine în minte o întrebare pe cât de legitimă pe atât de logică: câţi de mulţi terorişti trebuiau să fie ca să poată intoxica populaţia într-o asemenea manieră, încât 23 de milioane de suflete să fie ţinute într-o stare de teroare permanentă? Să fi fost oare „agenturile secrete”? Sunt sceptic! Nu ar fi avut cum să intre în fortăreaţa socialistă mioritică atât de mulţi agenţi străini. Chiar dacă au conlucrat atât sârbii, maghiarii sau ruşii. Nu aveau cum! Iar aici Jurnalul Naţional a făcut lumină.

Citez: „Luptătorii din „Rezistenţă”, activaţi la sfârşitul anului 1989 pentru a salva România socialistă aflată în primejdie, au fost preluaţi cu tot cu misiunile lor de noua putere instalată după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Activiştii de partid, membri importanţi ai formaţiunilor de „Rezistenţă”, au salvat PCR-ul, având întâietate în activarea Frontului Salvării Naţionale peste tot în ţară, şi apoi s-au răspândit în noile partide înfiinţate, conform instrucţiunilor avute dinainte de evenimente. În acelaşi timp, existenţa „teroriştilor” şi războiul cu aceştia a spălat onoarea unităţilor Armatei, care fuseseră implicate în reprimarea demonstranţilor, cu precădere la Timişoara, Bucureşti şi Cluj”. Sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-decembrie-89/manualul-teroristilor-din-decembrie-89-531055.html

Jurnalul Naţional face referire la cei aproximativ 2.000 de luptători români existenţi la nivelul fiecărui judeţ, şi care făceau parte din grupul „luptărorilor de rezistenţă”. Fapt recunoscut de diferite personaje, mai mult sau mai puţin militare, care mi-au recunoscut, personal, acest scenariu. Adică este vorba despre persoane care s-au evidenţiat în cadrul serviciului militar, şi nu numai, prin abilităţi fizice, psihice sau loialitate faţă de regim (bineînţeles, comunist). Aceştia au fost luaţi, pregătiţi şi activaţi în Revoluţie pentru a menţine regimul comunist. Până la „Evenimentele din Decembrie 1989”, aceştia au făcut parte din conducerea diferitelor instituţii comuniste, plătiţi foarte bine, ca să nu spun regeşte. Pentru a nu-şi pierde privilegiile, dar şi dintr-o loialitate oarbă faţă de partid, aceştia s-au „activat” la Revoluţie şi s-au deplasat spre depozitele secrete de logistică, s-au înarmat şi au aşteptat ordinul de luptă. Din fericire, în majoritatea judeţelor sistemul fie a defectat fie a fost oprit la timp. Nu de alta, dar să nu uităm graţiile care i s-au adus lui Iulian Vlad, şeful defunctei Securităţii, căruia i s-au adus osanale pentru faptul că ar fi oprit un război civil, considerat, la acea dată, inerent şi oportun pentru unele ţări „vecine şi prietene”. Cu alte cuvinte, nu a dat „ordinul de luptă” acestor unităţi de elită, formate din prieteni, cunoştinţe sau chiar rude de-ale noastre, în definitiv.

Întrebarea vine:Unde au dispărut toţi aceşti aproximativ 2.000 de persoane plătite regeşte şi antrenate pentru a duce o veritabilă luptă de gherilă „pentru eliberarea teritoriului vremelnic ocupat”? Având în vedere faptul arhicunoscut că cei care au dus-o bine înainte de Revoluţie sunt capitaliştii de azi, răspunsul e simplu: ne conduc! De ce? Fiindcă aveau capitalul, cunoştinţele, pârghiile de putere, precum şi caracatiţa de conexiuni între „camarazi”. Aşadar, reiterez, răspunsul e simplu: foştii „luptărori de rezistenţă” ne conduc! De ce nu au fost daţi în vileag? Pentru simplul motiv pentru care instinctul de conservare primează în cazul majorităţii personajelor care pozează azi în lideri politici, de opinie sau chiar militari! Nimeni nu ar fi nebun să arunce în aer un astfel de status-quo! „Lunga conducere a lui Ion Iliescu a aşternut praful peste dosarele Revoluţiei”, generalul Dan Voinea. Nu am vrut să intru în detalii pentru a nu deveni obositor, dar sper că am fost destul de explicit. Dacă nu, aştept completări. Critica constructivă e întotdeauna binevenită!

 

 

Martie 4, 2010

Am intrat în blogosferă…bine am intrat!

Filed under: Uncategorized — ciprianbatea @ 4:23 pm

Este primul meu contact cu blogosfera. Mă rog, sub aspect de fericit posesor al unui cont. Am fost convins de o colegă de servici să îmi exprim ideile pe un blog, şi uite aşa am ajuns pe wordpress. De fapt, întotdeauna am fost un tip deschis spre dialog, un tip de personalitate care ar putea sta ore în şir să vorbească despre „Domnia legii” lui Hayek, despre politica mioritică sau, pur şi simplu, despre aspecte aparent banale de zi cu zi. Sper să am o viaţă cât mai lungă în blogosferă şi, de ce nu, să îmi fac cât mai mulţi parteneri de discuţie.

Hello world!

Filed under: Uncategorized — ciprianbatea @ 4:01 pm

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.